Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale:

    - denumirea documentului;

    - numele şi prenumele contribuabilului, precum şi adresa completă;

    - numărul documentului şi data întocmirii acestuia;

    - menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii economico-financiare (când este cazul);

    - conţinutul operaţiunii economico-financiare, iar atunci când este necesar, şi temeiul legal al efectuării ei;

    - datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economico-financiare efectuate;

    - numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaţiunii;

    - alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor în documente justificative.

       Documentele care stau la baza înregistrărilor în evidenţa contabilă în partidă simplă pot dobândi calitatea de document justificativ numai în cazurile în care furnizează toate informaţiile menţionate mai sus.

     Documentele provenite din relaţiile de cumpărare a unor bunuri de la persoane fizice pot fi înregistrate în evidenţa contabilă în partidă simplă numai în cazurile în care se face dovada intrării în patrimoniu a bunurilor respective, prin întocmirea Borderoului de achiziţie  sau a Notei de recepţie şi constatare de diferenţe, după caz, şi a plăţii acestora pe bază de Dispoziţie de plată-încasare către casierie.

    Documentele contabile - jurnale, fişe etc. - servesc la prelucrarea, centralizarea şi înregistrarea în evidenţa contabilă în partidă simplă a operaţiunilor consemnate în documentele justificative.

     În documentele justificative şi în cele contabile nu sunt admise ştersături sau alte asemenea procedee, precum şi lăsarea de spaţii libere între operaţiunile înscrise în acestea.

    Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greşite, pentru ca acestea să poată fi citite, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corectă.

    Corectarea se face pe toate exemplarele documentului justificativ şi se confirmă prin semnătura persoanei care a întocmit documentul justificativ, menţionându-se şi data efectuării operaţiunii de corectare.

    În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi, cum sunt cele pe baza cărora se primeşte, se eliberează sau se justifică numerarul, ori al altor documente pentru care normele de utilizare prevăd asemenea restricţii, documentul greşit se anulează şi rămâne în carnetul respectiv (nu se detaşează), cu excepţia ordinului de deplasare (delegaţie), pe baza căruia se primeşte sau se restituie diferenţa dintre cheltuielile efective de deplasare şi avansul acordat.

    Contribuabilii au obligaţia să efectueze inventarierea generală a patrimoniului: la începutul activităţii; cel puţin o dată pe an; la încetarea activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.

            Stabilirea rezidenţei fiscale de către autoritatea fiscală competentă la momentul plecării persoanelor fizice din România

    În vederea scoaterii/menţinerii din/în evidenţă de către autoritatea fiscală competentă, persoana fizică rezidentă în România, respectiv persoana nerezidentă au obligaţia să înregistreze cu 30 de zile înaintea plecării din România formularul "chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România" la autoritatea fiscală competentă, dacă persoana în cauză nu a informat cu privire la schimbarea domiciliului/locuinţei permanente.

    Autoritatea fiscală competentă analizează îndeplinirea condiţiilor de rezidenţă în funcţie de situaţia concretă a persoanei fizice, luând în considerare prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri sau prevederile Codului fiscal, după caz, precum şi documentaţia prezentată,  orice alte documente ce pot sta la baza determinării rezidenţei persoanei fizice, precum şi, după caz, certificatul de rezidenţă fiscală emis de autoritatea fiscală străină sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei fiscale conform legislaţiei interne a acelui stat.

     Autoritatea fiscală competentă, în urma analizei efectuate, stabileşte dacă persoana fizică rezidentă fiscal în România păstrează rezidenţa în ţara noastră potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri, respectiv Codului fiscal, sau este persoană fizică nerezidentă în România.

     Autoritatea fiscală competentă, în termen de 15 zile de la depunerea formularului prevăzut mai sus, va notifica persoanei fizice dacă aceasta are în continuare obligaţie fiscală integrală în România sau va fi scoasă/menţinută din/în evidenţele fiscale. În cazul obligaţiei fiscale integrale, persoana fizică rezidentă este supusă în continuare impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României.

      Dacă ulterior înregistrării formularului prevăzut mai sus, persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, dovedeşte schimbarea rezidenţei într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, aceasta va anexa la formularul mai sus menţionat certificatul de rezidenţă fiscală emis de autoritatea competentă a statului care îl consideră rezident fiscal sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei fiscale conform legislaţiei interne a acelui stat, în vederea aplicării prevederilor convenţiei.             Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, va continua să fie considerată rezidentă în România, având obligaţie fiscală integrală până la sfârşitul anului calendaristic în care a făcut dovada schimbării rezidenţei fiscale în alt stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri.

     Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, care pleacă într-un stat cu care România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, completează formularul "Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România"şi este obligată în continuare la plata impozitului pe veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, pentru anul calendaristic în care persoana fizică părăseşte ţara noastră, precum şi în următorii 3 ani calendaristici.

     Persoana fizică nerezidentă care pe perioada şederii în România şi-a dovedit rezidenţa într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri şi care a avut obligaţia completării formularului "Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România" va completa la părăsirea teritoriului României formularul "Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România".