Principalele elemente care vor fi luate în considerare pentru stabilirea rezidenţei fiscale în România a unei persoane fizice care soseşte în România sunt următoarele:

    a) domiciliul în România;

    b) locuinţa permanentă din România a persoanei fizice, locuinţă care poate fi în proprietate sau închiriată, dar care rămâne oricând la dispoziţia acestuia şi a familiei sale;

    c) centrul intereselor vitale amplasat în România;

    d) persoana fizică este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

     Pot exista şi alte elemente care sunt luate în considerare la stabilirea rezidenţei fiscale în România sau în statul străin, dar numai împreună cu elementele menţionate mai sus: autovehicul înregistrat în România/statul străin; permis de conducere emis de autoritatea competentă din România/statul străin; paşaport emis de autoritatea competentă din România/statul străin; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale din România/statul străin în toată perioada în care stă în străinătate/România; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România/statul străin în toată perioada în care stă în străinătate/România.

    Dacă o persoană fizică nerezidentă nu face dovada rezidenţei într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri sau este rezident al unui stat cu care România nu are încheiată convenţie şi îndeplineşte condiţiile de rezidenţă se va considera că este rezident fiscal în statul român.

    Persoana fizică menţionată mai sus, potrivit art. 40 alin. (2) din Codul fiscal, va fi supusă impozitului pe venit pentru venitul obţinut din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, începând cu data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor anului în care aceasta devine rezident fiscal în România.

    Persoanei fizice care are în România obligaţie fiscală integrală i se eliberează la cerere certificatul de rezidenţă fiscală. În cazul obligaţiei fiscale integrale, persoana fizică rezidentă este supusă impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, într-un an fiscal.

    Stabilirea rezidenţei fiscale de către autoritatea fiscală competentă la momentul sosirii persoanelor fizice în România

    La formularul "Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România", persoana fizică nerezidentă va anexa:

    a) copia paşaportului, valabil, iar cetăţenii Uniunii Europene vor anexa copia paşaportului sau a documentului naţional de identitate, valabil;

    b) certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de autoritatea competentă a statului străin cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei fiscale conform legislaţiei interne a acelui stat, în original sau în copie legalizată, însoţite de o traducere autorizată în limba română.

    Acest certificat/document este valabil pentru anul/anii pentru care este emis;

    c) documente care atestă existenţa unei locuinţe în România a persoanei fizice, locuinţă care poate fi în proprietate sau închiriată, dar care rămâne disponibilă oricând pentru această persoană şi/sau familia sa.

    Persoanele fizice care sosesc în România şi au o şedere în statul român o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat, au obligaţia completării formularului "Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România".