Blog

Aspecte privind rezidenţa fiscală în România a persoanelor fizice - partea 2

05.07.2013 09:42

    Principalele elemente care vor fi luate în considerare pentru stabilirea rezidenţei fiscale în România a unei persoane fizice care soseşte în România sunt următoarele:

    a) domiciliul în România;

    b) locuinţa permanentă din România a persoanei fizice, locuinţă care poate fi în proprietate sau închiriată, dar care rămâne oricând la dispoziţia acestuia şi a familiei sale;

    c) centrul intereselor vitale amplasat în România;

    d) persoana fizică este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

     Pot exista şi alte elemente care sunt luate în considerare la stabilirea rezidenţei fiscale în România sau în statul străin, dar numai împreună cu elementele menţionate mai sus: autovehicul înregistrat în România/statul străin; permis de conducere emis de autoritatea competentă din România/statul străin; paşaport emis de autoritatea competentă din România/statul străin; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale din România/statul străin în toată perioada în care stă în străinătate/România; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România/statul străin în toată perioada în care stă în străinătate/România.

    Dacă o persoană fizică nerezidentă nu face dovada rezidenţei într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri sau este rezident al unui stat cu care România nu are încheiată convenţie şi îndeplineşte condiţiile de rezidenţă se va considera că este rezident fiscal în statul român.

    Persoana fizică menţionată mai sus, potrivit art. 40 alin. (2) din Codul fiscal, va fi supusă impozitului pe venit pentru venitul obţinut din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, începând cu data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor anului în care aceasta devine rezident fiscal în România.

    Persoanei fizice care are în România obligaţie fiscală integrală i se eliberează la cerere certificatul de rezidenţă fiscală. În cazul obligaţiei fiscale integrale, persoana fizică rezidentă este supusă impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, într-un an fiscal.

 

    Stabilirea rezidenţei fiscale de către autoritatea fiscală competentă la momentul sosirii persoanelor fizice în România

   

    La formularul "Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România", persoana fizică nerezidentă va anexa:

    a) copia paşaportului, valabil, iar cetăţenii Uniunii Europene vor anexa copia paşaportului sau a documentului naţional de identitate, valabil;

    b) certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de autoritatea competentă a statului străin cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei fiscale conform legislaţiei interne a acelui stat, în original sau în copie legalizată, însoţite de o traducere autorizată în limba română.

    Acest certificat/document este valabil pentru anul/anii pentru care este emis;

    c) documente care atestă existenţa unei locuinţe în România a persoanei fizice, locuinţă care poate fi în proprietate sau închiriată, dar care rămâne disponibilă oricând pentru această persoană şi/sau familia sa.

 

Aspecte privind rezidenţa fiscală în România a persoanelor fizice - partea 1

04.07.2013 10:39

    Persoanele fizice care sosesc în România şi au o şedere în statul român o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat, au obligaţia completării formularului "Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România". 

    Persoanele fizice rezidente în România, precum şi persoanele fizice nerezidente, care au avut obligaţia completării formularului mai sus amintit, care pleacă din ţara noastră şi care vor avea o şedere în străinătate mai mare de 183 de zile într-un an calendaristic, au obligaţia completării formularului "Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România".

 

            Criterii de stabilire a rezidenţei persoanelor fizice, potrivit convenţiilor de evitare a dublei impuneri

 

    Dacă o persoană fizică este considerată rezidentă atât în România, cât şi într-un stat semnatar al convenţiei de evitare a dublei impuneri, atunci rezidenţa persoanei fizice se va stabili după cum urmează:

    a) persoana va fi considerată rezidentă numai a statului în care are domiciliul, respectiv locuinţa permanentă aflată la dispoziţia sa. O locuinţă se consideră permanentă dacă este proprietatea personală a persoanei fizice sau dacă aceasta este închiriată de persoana respectivă;

    b) dacă aceasta deţine o locuinţă permanentă aflată la dispoziţia sa în ambele state, persoana este considerată rezidentă numai a statului în care îşi are centrul intereselor vitale, respectiv în statul cu care relaţiile sale personale şi economice sunt mai apropiate. Astfel, se acordă atenţie familiei sale (soţ/soţie, copil/copii, persoane aflate în întreţinerea persoanei fizice şi care sosesc în România împreună cu aceasta), relaţiilor sale economice (angajat al unui angajator român, implicarea într-o activitate de afaceri în România, conturi la bănci în România, carduri de credit/debit la bănci în România), relaţiilor sale sociale (membru într-o organizaţie caritabilă, religioasă, participări la activităţi culturale sau de altă natură). Dacă o persoană fizică ce deţine o locuinţă într-un stat semnatar al unei convenţii de evitare a dublei impuneri încheiate cu România şi deţine, în proprietate sau închiriată, şi o locuinţă în România în timp ce o păstrează pe prima, faptul că păstrează prima locuinţă în statul în care a locuit preponderent, unde a muncit şi unde se află familia sa şi toate proprietăţile sale, poate împreună cu alte elemente să demonstreze că persoana în cauză şi-a păstrat centrul intereselor vitale în celălalt stat şi nu în România. Acelaşi criteriu de stabilire a centrului intereselor vitale este folosit în mod corespunzător şi pentru persoanele fizice rezidente care părăsesc România;

    c) dacă nu poate fi determinat statul în care persoana are centrul intereselor vitale sau dacă respectiva persoană nu deţine o locuinţă permanentă aflată la dispoziţia sa în niciunul dintre state, se consideră că este rezidentă a statului în care aceasta locuieşte frecvent. Astfel, se vor avea în vedere şederile pe care le are persoana respectivă în toate locurile din acelaşi stat;

    d) dacă persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, se va considera că persoana respectivă este rezidentă a statului a cărui naţionalitate/cetăţenie o are;

    e) dacă persoana are naţionalitatea/cetăţenia ambelor state sau a niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva această problemă pe cale amiabilă la nivelul acestora.

 

 

Elemente: 17 - 18 din 40
<< 7 | 8 | 9 | 10 | 11 >>

FORUM BLOG

Niciun comentariu găsit.

Comentariu nou