Venitul net anual din drepturile de proprietate intelectuală se stabileşte prin scăderea din venitul brut a unei cheltuieli deductibile egale cu 20% din venitul brut (în cazul veniturilor provenite din crearea lucrărilor de artă monumentală, cota de cheltuieli deductibile este de 25% din venitul brut). 

Sunt considerate opere de artă monumentală următoarele:

• pictura murală a unor spaţii şi clădiri de mari dimensiuni, atât la interior cât şi la exterior;
• lucrări de artă aplicată în spaţii publice;
• lucrări de sculptură de mari dimensiuni, design monumental, amenajări de spaţii publice;
• lucrări de restaurare a acestora.

    Tot în cheltuielile deductibile se vor include şi contribuţiile sociale obligatorii plătite. 

    Există şi situaţii în care venitul net din drepturile de proprietate intelectuală se determină ca diferenţă între venitul brut şi comisionul cvenit organismelor de gestiune colectivă, astfel:

    - venituri din drepturi de proprietate intelectuală transmise prin succesiune;

    - venituri din exercitarea drepturilor de suită;

    - venituri reprezentând remuneraţia compensatorie pentru copia privată.

    Pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, plătitorii de venituri au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira  impozit prin reţinere la sursă, reprezentând plăţi anticipate, astfel:

    - se aplică o cotă de impunere de 10% din venitul brut din care se deduc contribuţiile sociale obligatorii reţinute la sursă.

    - beneficiarul de venit va depune declaraţia privind venitul realizat, urmând ca organul fiscal sa definitiveze impunerea, prin stabilirea diferenţelor anuale de regularizat.

    Trebuie ştiut faptul că, beneficiarul de venit poate opta pentru stabilirea impozitului pe venit ca impozit final, asta însemnând că impozitul se calculează prin reţinere la sursă în momentul plăţii veniturilor, prin aplicarea cotei de 16% din venitul brut. În acestă situaţie, beneficiarul nu mai are nicio obligaţie declarativă.

     PLATA

     Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanţă fiscală principală pe care o stabileşte contribuabilul sau care este distribuită, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:

    -toate obligaţiile fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi obligaţiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii, astfel:

•    în funcţie de data scadentă, pentru obligaţiile principale;

•    în funcţie de data comunicării, atat pentru diferenţele de obligaţii principale cât şi pentru majorările de întârziere;

•    în funcţie de data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil.

    COMPENSAREA

    Art.116 - Codul de procedură fiscală:

    "Prin compensare se sting creanţele statului sau unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, cu condiţia ca respectivele creanţe să fie administrate de aceeaşi autoritate publică"  - adică în situaţia în care un contribuabil are o sumă de recuperat de la stat, dar în acelaşi timp are şi o obligaţie de plată, atunci organul fiscal va proceda la constatarea compensării din oficiu sau la cererea contribuabilului.